Now Reading
Recenzie film: ”Finding Ohana”

Recenzie film: ”Finding Ohana”

Mărtinaș Andrei-Eduard

Conform lui Georges Polti, un scriitor din Statele Unite, există doar 36 de situații dramatice posibile pe care le poți întâlni într-o poveste, fie că e vorba de cărți, piese de teatru sau filme. Aceasta vine ca o provocare pentru fiecare scenarist care încearcă să lanseze pe piață un film de succes cu o poveste cât se poate de originală. Desigur, nu este nicio problemă să te inspiri din alte filme, dar există anumite situații în care publicul se plictisește de același mecanism și parcă nici răsturnările de situație nu te ajută.

Finding Ohana urmărește o poveste de aventură, cât se poate de originală. Înainte să spui că deja există ”Jumanji” și că nu există vreun film care să-l surclaseze în categoria filmelor de aventură, trebuie să iei în calcul faptul că acțiunea în acest film o are în prim plan pe Pili (Kea Peahu), o tânără ambițioasă cu origini hawaiiene, al cărei hobby este căutarea de comori. Ea este un fel de mini Indiana Jones, doar că varianta feminină.

Povestea are un fir narativ simplu. Bunicul fetei, un tradiționalist hawaiian desăvârșit, rămas singur de ani buni, se îmbolnăvește și primește un aviz de evacuare din cauza datoriilor. Acest lucru o determină pe fiica sa, mama lui Pili, să se întoarcă la locul natal, Hawaii (da, aceasta este o poveste care implică foarte multă tradiție și cultură hawaiiană, în replicile actorilor sunt incluse și cuvinte din limba exotică, iar actorii au origini hawaiiene) tocmai din New York, împreună cu Pili și fratele său Ioane. Deși sunt nemulțumiți de această vacanță, Pili și Ioane descoperă gradual că viața în Hawaii nu este atât de rea pe cât pare, după ce au parte de o aventură de neuitat.

În aventura pe care o parcurg spre comoara lui Monks, aceștia trebuie să rezolve un puzzle dublu, trebuie să descifreze întâi harta, sub formă de cărticică cu instrucțiuni, care duce spre locul unde este ascunsă comoara, dar în același timp, trebuie să pună cap la cap demersul poveștii lui Monks, cum a găsit comoara, de ce a rămas ascunsă și cel mai important, de ce au murit atâția oameni în încercarea de a o găsi. Dacă ești un fan al genului horror, trebuie să te anunț că povestea are inclusă și o legendă, iar faptul că echipa de aventurieri încalcă niște morminte sacre are legătură cu acest lucru. Deși provocările întâlnite pe parcurs nu sunt atât de complicate, pe cât ar trebui să fie într-o aventură care are ca miză o comoară veche, inestimabilă, acestea le oferă câteva bătăi de cap personajelor, mai ales că unele din ele se bazează pe fobiile lor.

Observabil este faptul că această poveste are atât elemente tipice pentru un film de aventură reușit, cât și elemente atipice, specifice altor genuri cum ar fi dramă, fantastic, chiar și horror, dar cel mai important este genul family, pentru că ”ohana” în hawaiiană înseamnă familie, iar morala poveștii se leagă oarecum de disputele familiale alimentate de dorințele egoiste ale fiecăruia, care sunt rezolvate la final (majoritatea filmelor au un final fericit, deci nu este un spoiler să te asigur că și acest film are tot un final fericit).

O altă observație este cât de bine pusă la punct a fost partea estetică. Anumite scene din film au avut un decor senzațional, mult mai mult decât vezi într-un film de aventură oarecare, de la peisaje locale cu munți vulcanici, până la peșteri, lagune, păduri etc, fără a mai menționa faptul că Hawaii este o destinație cu niște priveliști încântătoare, atât de frumoase încât nu a fost nevoie de prea multe artificii stilistice sau jocuri de lumini. Totul a venit natural.

See Also

Deși filmul este unul pentru toate vârstele, fiind genul de film la care te uiți cu familia în weekend pe Netflix, așa cum am menționat și mai sus, din punct de vedere al scenariului și modul în care decurge acțiunea, ar fi fost mai avantajos ca filmul să fi fost animat, deoarece există anumite scene în care întâmplările parcă nu au sens, ca în momentul în care Pili a luat camionul bunicului său pentru a ajunge la rezervația unde se afla muntele de pe hartă. Sau când companionul lui Pili, Casper, știa mai multe informații decât personajele mature. Deși povestea în sine este destul de ”naivă”, avem și câteva scene de dramă adolescentină, care se focusează în mare parte e relația dintre Ioane și Hana. Pe lângă asta, există unele momente în care drama este invocată doar pentru a putea continua firul narativ și pentru a ajunge la o concluzie, deși nu este necesară.

În mare, filmul este unul interesant, captivant și este perfect pentru o seară relaxantă de weekend. Nu este cel mai bun film de aventură lansat și probabil vor fi lansate filme mai bune în 2021, dacă nu deja s-a întâmplat, dar „Finding Ohana” merită o șansă. Unii spun că au lungit prea tare acțiunea filmului și că fără anumite scene irelevante, filmul ar fi putut să aibă o durată mai mică, fără să se piardă esența poveștii sau performanța filmului. Filmul pare să fie descrierea potrivită a unui film de nota 7, ”digerabil”, care a încercat să facă mai mult decât trebuia, adăugând elemente originale într-o poveste inspirată.

What's Your Reaction?
Excited
0
Happy
0
In Love
0
Not Sure
0
Silly
0
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top