Now Reading
De vorbă cu…Răzvan Mazilu : “Publicul din România are nevoie de acea pasiune și emoție care se duc întotdeauna până la capăt.”

De vorbă cu…Răzvan Mazilu : “Publicul din România are nevoie de acea pasiune și emoție care se duc întotdeauna până la capăt.”

Sunt așa oameni și așa întâlniri care te impresionează până la marcare. Una dintre aceste întâlniri a fost cu Răzvan Mazilu, omul și creatorul de frumos care, de când l-am cunoscut și până în prezent, nu încetează să ne uimească și să ne surprindă plăcut.

Răzvan Mazilu crează, iubește, dăruiește, inspiră și trăiește artă. Prin fiecare ungher al sufletului și minții lui de artist. Iar challenge-urile pe care le oferă echipelor cu care lucrează sunt, de fapt, challenge-uri autodepășite.

Stăm astăzi de vorbă cu unul dintre oamenii de artă din România pentru care purtăm respect, admirație și iubire. Într-un interviu de la suflet la suflet pentru suflete. 

Dacă ai pune lumii în care trăim astăzi o oglindă în faţă, cu ce spectacol ai asocia realitatea noastră?

Răzvan Mazilu: Aș asocia această lume în care trăim astăzi cu o comedie tragică, cu un spectacol la care râzi ca să nu plângi. Mă mai gândeam la un moment dat la asocierea cu romanul “Ciuma” al lui Albert Camus, în care o molimă, o boală așa cum o trăim noi pe cea de astăzi, vine la pachet cu foarte multe alte drame personale, cu alte nenorociri și situații în care oamenii trebuie să supraviețuiască.

Maitec Maitec

Simţi că descoperirile pe care le-ai făcut în ultimul an vor schimba modul în care abordezi lucrurile odată ce teatrul se va întoarce la normalitate?

Răzvan Mazilu: Să fie foarte clar, eu nu cred în teatrul făcut online, în dansul, în muzica făcute online și privite de către spectatori pe ecranul unui laptop. Teatrul nu există decât în sala de teatru atunci când timpul se suspendă, vreme de o oră sau două ore, cât ține un spectacol și în care există o energie specială care se crează între spectator și public. În care există o magie, în care există o iluzie, în care oamenii pot evada și pot visa cu ochii deschiși și recunoscându-și poveștile în cele de pe scenă. Cred că această poveste cu online-ul este doar un surogat de moment. Personal nu am făcut așa ceva și nici nu a fost nevoie, din fericire. Nici nu aș ști să fac așa ceva. Nu cred că trebuie să te adaptezi cu orice preț. Cred că atâta timp cât va exista omenire și oamenii, aceștia vor avea nevoie de teatru, de muzică live, de concerte live și se vor regăsi din nou în sălile de spectacol.

În România, nu există o şcoală propriu-zisă de musical, însă tu reuşeşti mereu să vii cu spectacole şi titluri demne de obsesia capodoperei. Pentru asta este nevoie de buget şi o echipă foarte bine pusă la punct din punct de vedere vocal, coregrafic şi tehnic. Cum găseşti toate aceste tipologii şi calităţi atunci când te orientezi în crearea trupei? Personalitatea puternică a unui actor este un plus?

Răzvan Mazilu: Cred că formarea mea de balerin,  coregraf,  artist care are nevoie de foarte multă rigoare și de foarte multă disciplină, de foarte mult profesionalism și seriozitate în ceea ce face, își spune cuvântul când este vorba de crearea unui spectacol și asta cer de la toți colaboratorii mei, fie că sunt actori sau că fac parte din echipa de creație a spectacolului.

De la scenografi la cei care fac pregătirea muzicală și la light designers. Cer foarte multă disciplină. Nimic nu este întâmplător, totul este gândit și cântărit și repetat de 100 de ori, de câte ori este nevoie. Privesc totul, abordez totul cu foarte multă seriozitate și mă pun în slujba muzicii pentru că de aceea un spectacol muzical se cheamă un musical, pentru că muzica trebuie pusă în valoare, trebuie iubită, trebuie respectată și încerc să fac virtuozitate. Așa cum un dans, fie că este dans clasic sau dans contemporan, face virtuozitate, așa încerc să fac și eu în spectacolele mele rolurile să fie partituri de virtuozitate atât actoricească, cât și coregrafică, și muzicală.

Ce calităţi cauţi la un actor cu care vrei să lucrezi? Care crezi că este diferenţa dintre o audiţie ok, decentă şi o audiţie grozavă?

Răzvan Mazilu: Îmi doresc ca un actor să aibă personalitate,  să fie el însuși, să fie autentic și atunci când apare pe scenă să mă uit la el, să aibă carismă, să mă ia cu el în poveste, să fie credibil, să fie performant. Așa cum spuneam și în răspunsul de la întrebarea anterioară, să poată să facă performanță în toate cele trei paliere de expresie – actorie, dans și muzică.

Sigur că atunci când un actor, mai ales unul tânăr, aflat la început de drum, vine la o audiție, emoțiile sunt foarte mari. Sigur că o audiție poate păcăli un regizor pentru că un actor poate veni foarte bine pregătit și de fapt el să nu fie în stare să facă ceea ce îi ceri apoi, la lucru.

Sunt tot felul de exemple pentru că audițiile sunt foarte subiective. Sunt niște situații foarte subiective. Eu, având foarte multe castinguri și audiții la activ pentru proiectele mele, pot spune că intuiesc un actor, cât este de posibil performant sau cât de întâmplătoare este venirea lui la o audiție după cum intră pe ușă. Atitudinea, mersul lui, contactul vizual, vocea, coloana vertebrală, felul în care se uită în lumina reflectoarelor. Aceste mici detalii îmi pot spune despre un actor dacă este posibil pentru a fi luat în considerare în distribuția unui muzical sau nu, sau dacă mai are de lucru.

Barnane Methi

Care sunt principalele elemente care disting musicalul de film şi cum reuşeşti să transmiţi publicului “o nouă stare, emoţie, imagine” asupra unui titlu celebru cu care, cel mai probabil, publicul este familiarizat datorită versiunii cinematografice?

Răzvan Mazilu: Cinematograful și teatrul sunt două lucruri total diferite. Au mijloace de expresie diferite, funcționează după alte legi și atunci când îmi propun să montez un titlu celebru care are și o versiune cinematografică, sigur că văd filmul. Este absolut necesar să vezi filmul și toate versiunile scenice și cinematografice făcute pe marginea unui titlu dar, în același timp, îmi propun să-l uit. Asta le spun și actorilor. Când începem să lucrăm la versiunea scenică a unui titlu care a fost și un film celebru, le spun, ați văzut filmul? Ok. Acum uitați-l! Trebuie să ne facem propriul nostru spectacol, cu adevărul propriilor noastre personaje și adevărul propriei noastre povești.

CV-ul tău este foarte bogat şi sunt foarte multe titluri de specatole celebre, asta mă face să îmi dau seama că un titlu celebru nu te indimidează. Care este provocarea atunci când accepţi un nou proiect? Te gândeşti în acel moment cum faci ca publicul din ziua de astăzi să vină în sala de teatru şi să descopere musicalul respectiv?

Răzvan Mazilu: Un titlu celebru nu mă intimidează, din contră, mă provoacă. Îl iau ca pe o mare provocare atâta vreme cât sunt absolut convins că eu am ceva de spus și că aduc ceva nou pe marginea acelui titlu. Mă interesează în primul rând ca un musical, fie că este Familia Addams, Cabaret ,We Will Rock You sau Maria de Buenos Aires,  să se potrivească publicului din România. Nu toate musicalurile făcute în afară se potrivesc publicului român sau interesează publicul nostru. De asemenea, încerc să spun povestea pe limba publicului în fața căruia mă adresez.

Vorbind despre “Maria de Buenos Aires”…spectacolul a avut premiera în 8 mai 1968, în Buenos Aires. Astăzi, în 2021, ai adus spiritul tangoului şi atmosfera decadentă din Buenos Aires din ’60 în Bucureşti, la Teatrelli. Cât de problematică a fost re-citirea spectacolului în cheie contemporană, să il faci pe gustul publicului de astăzi? Reinterpretarea este o provocare pentru tine sau, mai degrabă, o recompensă?

Răzvan Mazilu: Sunt absolut convins că publicul român are nevoie de povești. Este un public care reacționează la povești pline de emoție, la povești cu personaje puternice, la povești cu situații puternice, un loc unde emoția se revarsă asupra publicului, în sufletul acestuia și în mintea acestuia. O astfel de poveste este Maria de Buenos Aires și publicul are nevoie de acea pasiune și emoție care se duc întotdeauna până la capăt. Atunci când vorbim de America Latină, se duce întotdeauna până la capăt, pentru că pare că noi, astăzi, într-o țară în care se trăiește cum se trăiește, într-o țară încenușată, avem nevoie de astfel de exemple, de astfel de povești de iubire în care totul se trăia plenar, până la capăt, în care nu existau jumătăți de măsură.

De asemenea publicul român cred are nevoie de muzica lui Astor Piazzolla, pentru că ni se potrivește foarte bine, pentru că e plină de emoție, are nevoie de tango. Publicul român are nevoie de experiențe altfel, așa cum este Maria de Buenos Aires. Mă refer aici la modalitatea în care publicul receptează actul artistic foarte aproape de actori, în sufletul actorilor. Practic poți să întinzi mâna și să-i atingi și să facă parte din poveste. Publicul este integrat în poveste, în acel salon, în care Maria de Buenos Aires își risipește iubirea.

Din spectacolul Maria de Buenos Aires – foto: Andrei Gindac

Eu, personal, merg la teatru pentru a trăi o emoţie, o senzaţie. Cum reuşeşti să aduci în scenă un anumit spirit, de exemplu în Maria de Buenos Aires, şi nu doar să recreezi o perioadă istorică?

Răzvan Mazilu: Încă nu am ajuns la Buenos Aires. Îmi propusesem să plec anul trecut, dar pandemia mi-a stricat planurile, așa cum ne-a stricat tuturor multe planuri.

Mi se pare mult mai interesant și mult mai provocator să imaginezi o lume în care nu ai fost, să-ți imaginezi cum ar fi într-un Buenos Aires, inventat, acolo unde nu ai fost. Tocmai pentru că profesia noastră, teatrul, se bazează pe fantezia creatoare, pe imaginație. Cred în documentare, cred în călătoriile de documentare pentru un spectacol anume dar, în același timp, cred că foarte mult contează puterea ta ca artist de a-ți imagina cum este spiritul unei astfel de femei, Maria, cum este spiritul acelui loc în care a trăit, orașul Buenos Aires, cum își spune povestea și cum povestea ei ajunge în inimile publicului român, de astăzi, din secolul XXI. Asta mi se pare foarte provocator. Închid ochii și pur și simplu îmi imaginez, dau drumul imaginației. Sigur că mă documentez din filme, din cărți, din documentare. Citesc foarte mult și văd foarte mult. Am acasă  o colecție impresionantă de albume de artă pe care le studiez, dar, repet, a aduce pe scenă o lume ține foarte mult de fantezia creatoare a artistului.

See Also

Ai spus la un moment dat că te ascunzi în spatele măştilor dar cauţi, în acelaşi timp, să rămâi tu, cel autentic. Cum reuşeşti să rămâi autentic faţă de tine şi, în acelaşi timp, să te laşi descoperit de cei din jurul tău, fără să devii vulnerabil? Crezi că o mască o ascunde pe cealaltă? Când e cazul să dăm măştile jos şi să fim noi, mai ales din punct de vedere profesional? Fiecare artist are propriile măşti, dar puţini ştiu când e timpul să le schimbe şi aici fac o legătură cu reinventarea proprie ca artist.

Răzvan Mazilu: Nu am o rețetă și nu am o ordine. Nu știu foarte bine cum să mă joc cu toate aceste măști. Pur și simplu ține totul de intuiție, de intuiția de moment.

Una este masca pe care mi-o pun ca eu, Răzvan, persoana socială, alta este masca pe care mi-o pun ca personaj pe scenă. Tot acest joc de planuri, de autenticitate și de mască și cât de autentică este masca în spatele căreia te ascunzi sau cât de plină de machiaj este poziția socială pe care o joci la un moment dat, toate aceste lucruri, la un moment dat, se întrepătrund. Nu știu să spun exact și poate nici nu contează ce este autenticitate, ce este joacă. Cred că cel mai important este ca după toate aceste lucruri care au adus vorba de vulnerabilitate, să rămâi și vulnerabil la un moment dat, să nu-ți fie teamă de vulnerabilitate. Știind cu toții că atunci când o porți cu tine, vulnerabilitatea te face uneori mai puternic.

Cum au ajuns teatrul, dansul şi arta un mijloc de expresie pentru tine? O necesitate, o nevoie de a trăi în şi prin ceea ce faci, o abnegaţie până la sacrifiu. Ai ales în mod conştient asta sau, pur şi simplu, s-a întâmplat şi ţi-a plăcut rezultatul din punct de vedere emoţional?

Răzvan MaziluMai demult, îmi plăcea să cred că dansul, teatrul și arta m-au ales pe mine, nu eu pe ele. Așa cum cred că și anumite titluri sau anumite personaje m-au ales pe mine ca interpret sau ca regizor. Continui să cred că e posibil. E posibilă și chestia asta. La fel cum cred că trebuie cu toată abnegația și cu tot sacrificiul să mergi mai departe, să crezi foarte mult în ceea ce faci și să crezi foarte mult în tine pentru că pe drumul tău vor fi foarte mulți oameni care vor avea grijă să nu creadă în tine și atunci eu cred că trebuie să ai încredere în forța ta, în puterea ta de creație. Toate satisfacțiile și toate rezultatele pozitive le întorci către tine și îți dau mai departe curaj și aripi.

Ce te inspiră să faci ceea ce faci? Cât de important este pentru tine să te înconjori de oameni care sunt mai buni decât tine? Pe mulţi, noţiunea asta îi ajută să descopere în mod constant noi idei şi inspiraţie. Este şi cazul tău?

Răzvan Mazilu: În ultimul timp mă înconjor foarte mult de tineri. Dar, cu tot egoismul îți spun că îmi place foarte mult energia pe care tinerii artiști o degajă, pe care o transmit. Iubesc nebunia lor frumoasă. Îmi încarcă bateriile, mă motivează să merg mai departe. Câțiva dintre tinerii artiști mi-au devenit colaboratori fideli. Ana Bianca Popescu sau Lucian Ionescu, din Maria de Buenos Aires, sunt doi dintre colaboratorii tineri fideli. Cu ei am început să lucrez la West Side Story în 2014 și acum suntem la al șaselea spectacol făcut împreună. Cred că este unul dintre secretele științei de a evolua mai departe ca artist. Aceea de a privi la prospețimea, puterea, curajul și emanciparea tinerilor artiști.

Barnane Methi

Care este procesul tău de creaţie atunci când dezvolţi o rutină de dans pentru un musical, spre deosebire de rutinele de dans pentru o piesă de teatru?

Răzvan Mazilu: Există un algoritm special atunci când montezi un muzical. Nu este niciun secret. Ține de pașii care trebuie făcuți pentru montarea unui astfel de spectacol care este foarte complex și care are mai multe paliere de expresie artistică. În primul rând muzica. Asta se învață în primul rând, partitura muzicală. După momentul în care piesele au fost traduse, partitura muzicală este cea care este baza unui astfel de spectacol. Apoi textul și coregrafia, aceste două lucruri pot merge în paralel. Coregrafia secondată de un antrenament fizic intens pe toată perioada montării și, să nu uităm, nu în ultimul rând, că un spectacol de muzică este foarte greu de întreținut. Este greu și de montat dar este greu de întreținut, pentru că în sistemul de spectacol din România muzica nu se joacă zi de zi așa cum vedem pe West End sau pe Broadway. Un spectacol nu se rodează zilnic așa cum se întâmplă în străinătate, ci se joacă exact ca în sistemul nostru teatral. Odată la o săptămână, două sau trei, deci se joacă cu pauze și atunci el trebuie întreținut și acest lucru necesită o foarte mare atenție.

Ai obţinut succesul ca dansator, actor, coregraf şi regizor. Ce le-ai spune artiştilor emergenţi, care doresc să îţi urmeze calea, pe oricare din drumuri. Ce sfaturi le-ai oferi celor care sunt la început de drum şi se simt limitaţi datorită sistemului, datorită lipsurilor din ei înşişi sau, pur şi simplu, datorită lipsei curajului?

Răzvan Mazilu: Și eu am fost limitat de un sistem. Sistemele întotdeauna te vor limita, mai ales cel dintr-o țară cu o cultură mică, cu o cultură săracă, cum suntem noi. Nu mi-a dat nimeni nimic de la început, nu mi s-au oferit bani pentru a monta un spectacol, lucrurile astea le-am câștigat pas cu pas, le-am câștigat demonstrând foarte mult ceea ce pot.

Luând-o întotdeauna de la capăt, devenind mai bun cu fiecare spectacol , învățând foarte mult, documentându-mă, informându-mă, văzând foarte multe spectacole în străinătate, evident, tot pe banii mei. Cred că pasiunea, curajul și determinarea sunt niște cuvinte cheie care pot ajuta un tânăr artist să străbată într-o lume unde va părea că timpul nu-l ajută.

What's Your Reaction?
Excited
1
Happy
1
In Love
1
Not Sure
0
Silly
0
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top