Now Reading
3 MOTIVE…PENTRU GALA UNITER | CRISTINA MILEA : “Industria teatrală ar putea fi o comunitate autosusținută uman, înainte de a fi “industrie” prosperă.”

3 MOTIVE…PENTRU GALA UNITER | CRISTINA MILEA : “Industria teatrală ar putea fi o comunitate autosusținută uman, înainte de a fi “industrie” prosperă.”

Mai sunt doar trei zile până la evenimentul teatral al anului, în România – Gala Uniter. Ultimul interviu din seria celor dedicate Galei în acest an de Daily Magazine o are drept protagonistă pe Cristina Milea – nominalizată în acest an la secțiunea Cea mai bună scenografie pentru scenografia spectacolului „Steaua fără nume”, adaptare după Mihail Sebastian, regia Cristian Ban, Teatrul „Maria Filotti” Brăila. Este unul dintre oamenii pe care îi susținem în acest an și ne bucurăm să încheiem această serie de interviuri cu locul tare drag nouă – Teatrul Maria Filotti Brăila.

Să ne vedem cu mințile deschise la Gală și fie ca cei mai buni să câștige!

 

3 perspective asupra industriei teatrale de azi din România

Am doar una ramificată, de ansamblu. Cred că industria teatrală din România în 2022, ca efect direct al amenințărilor generale (pandemie, război, colaps economic), este acaparată de foarte multă presiune și nesiguranță iar nevoia acută de schimbare și actualizare a mecanismelor și a mesajelor generează confuzii majore, mai ales din punct de vedere artistic. Problemele noastre nu sunt doar cele globale menționate ci și cele care ies la iveală când suntem încercați: lipsa unui sistem solid, capabil să apere drepturi și situații delicate, ( ex: susținerea financiară a artiștilor în plină pandemie, pe principiul “scapă cine poate”). Eu cred că suntem capabili să ne atingem potențialul artistic  doar când ne simțim în siguranță. Ajutorul oferit de stat nu a acoperit toată plaja de freelanceri iar în privința nevoilor de ordin psihologic există zero pregătire. Drept urmare, printre altele, începem să ne confruntăm cu fenomenul sinuciderii în rândul artiștilor în teatre, cu consecințe încă neasumate. Momentan, schimbarea produsă se focusează mai mult pe ambalaj decât pe conținut.

 Din punct de vedere artistic, până și regizorii ajung nesiguri de consistența viziunii lor. Efectul se reflectă, evident, până în public. Dar e necesar să începem de undeva, oricât de haotic, până să ajungem la consecvență.

 Din fericire, uniform nu va fi niciodată dar “industria” mai are drum lung până la asumarea și acceptarea reală a diferențelor de stil de expunere, necenzurate politic.

2022 este un an in care chestionăm importanța teatrului în România (dacă este demn de o finanțare mai generoasă), capabil de schimbări de perspective sau mentalități. Reformulând răspunsuri la această întrebare, poate e momentul să ne temperăm adulația față de soclurile unor statui crăpate și să sculptăm unele noi, actuale. Cred că se încearcă o revoluție teatrală. Partea frumoasă a lucrurilor este că începem să ne formăm atitudini proprii și să le exprimăm, fără să mai așteptăm să ia alții decizii pentru noi.

Cred că într-o lume care invocă altruismul și dezvoltarea ideii de comunitate, încă avem o mentalitate individualistă și prima reacție față de “nou” sau “altfel” este reticența, din lipsa exercițiului de a fi solidar, în special a celor care nu pot rezona cu o nedreptate exprimată public, empatia vine mai greu.  E mai ușor să ataci decât să susții.

Industria teatrală ar putea fi o comunitate autosusținută uman, înainte de a fi “industrie” prosperă.

 

3 analogii/simboluri ale unui premiu în viaţa şi palmaresul în actorie

Din poziția mea de observatoare/colegă scenografă, un premiu în actorie este promisiunea unei schimbări de statut/vizibilitate, și a negocierii mai atente a unui contract de colaborare ulterioară. Reacția așteptată, de cele mai multe ori, întârzie să apară și amăgește. Pentru că premiul Uniter, în teatrul românesc, este poate cea mai mare formă de validare oficială la care pot aspira, și odată ajunși/ajunse acolo, în mod natural, se așteaptă la o schimbare vizibilă. Lipsește acest tip de suport, sau continuitate a confirmării care să facă diferența în cariera lor. Nici actoria nu este doar un hobby.

Sper că lucrurile se vor schimba și în această privință. Unde vedem talentul, putem să-l protejăm mai bine, că tot vorbeam mai sus de suport și comunitate, în lupta cu individualismul.

(poate că vorbesc în necunoștință de cauză și sunt mulțumiți/mulțumite și am analizat eu greșit situația, e doar un gând personal adunat în mulți ani)

 

3 moduri prin care spectacolul nominalizat în acest an este unul autentic

E greu să răspund la această întrebare pentru că nu mi-am însușit încă un algoritm al autopromovării. Instinctiv, aș spune că autenticitatea vine din încrederea și deschiderea echipei către o propunere artistică și întâlnirea unică în sine a unei echipe care a lucrat pentru prima dată în această formulă ( regizorul Cristi Ban, cu trupa și resursele teatrului Maria Filotti, atât artistică cât și tehnică ( ghidată extrem de eficient de către Viorel Urse), între două mandate directorale, în colaborare pe partea de costume și cu Romilităria, lighting designerul Bogdan Gheorghiu, fotograful Adi Bulboacă), rezistând împreună anului 2020-2021 într-un cadru artistic, valoros pentru mine și sunt convinsă că pentru întreaga echipă.

 

Foto din spectacolul Steaua fără nume – scenografia Cristina Milea, regia Cristian Ban, Teatrul „Maria Filotti” Brăila

 

See Also

3 reacţii la care mă aştept de la mine dacă spectacolul pentru care am lucrat va fi declarat câştigător

Le vom afla împreună, dacă va fi cazul.

 

3 challenge-uri principale la care am fost supusă prin prisma lucrului la acest spectacol

Challenge-urile trăite la această producție fac parte din capitolul “Pandemie” pentru că a construit un pod peste un an confuz și haotic din toate punctele de vedere, dar voi aminti 3: prima montare a decorului printr-un ecran de telefon (cu mine în izolare); pauză de un an de la data inițială a premierei a generat multe schimbări și frici în fiecare dintre noi, drept urmare vine punctul 3: recalibrarea energiilor și omogenizarea repoziționarilor personale, traduse într-un scop artistic colectiv. Cu toate acestea, pot spune sincer că am simțit suportul și vibrația unei echipe unite real, nu doar pe hârtie. Nominalizarea aceasta este dovada.

 

3 dorinţe personale pe care le am de la Gala Uniter

Dacă Gala Uniter ar putea să-mi îndeplinească 3 dorințe, acestea ar fi 3 categorii noi, la alegere, dintre : Coregrafie, Costum, Light design/Video design, Muzică, Dramaturgie, pentru că știm cu toții că este cazul.

 

3 mesaje către mine-nominalizata/ juriu/ public

Să fim mai receptivi și toleranți cu nevoile reciproce.

What's Your Reaction?
Excited
1
Happy
0
In Love
0
Not Sure
0
Silly
0
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top